Se povesteste ca demult,traia un turc batran cu numele de Tekir .Acesta era olog si nu se putea deplasa dintr-un loc in altul decat cu ajutorul magarului-prietenul lui de nedespartit.Intr-una din seri,cand omul nostru se intorcea acasa maqgarul ostenit dupa o zi de alergatura a intrat in apa ghiolului. Cu toate insistentele stapanului sau,la inceput blande,apoi violente,animalul a refuzat sa se miste.Batranul turc anchilozat a fost nevoit sa intre singur in apa ghiolului tragand magarusul afara din lac.Necazul omului s-a repetat si in serile urmatoare,nevoit sa intre in ghiol dupa magar.Nu mica i-a fost mirarea batranului Tekir cand a observat,in zilele urmatoare ca isi poate misca mai usor picioarele.
Patania batranului s-a raspandit in imprejurimi si toti cei care isi miscau cu greu incheieturile dureroase veneau si se imbaiau in apele tamaduitoare ale lacului.
De atunci,oamenii au denumit acest loc Tekirghiol (in limba turca-lacul lui Tekir),in memoria celui care i-a descoperit efectele benefice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu